Iasmina Petcu, profil de bloger și poet

Ma numesc Iasmina Petcu si in prezent colaborez cu diverse site-uri pe partea de scriere continut.
Sunt licentiata in psihologie si am urmat studiile masterale in asistenta sociala – profesii in care nu activez si deci nu ma pot lauda cu experienta
in aceste domenii. In schimb, am descoperit „tainele scrisului”, inca din 2014 incercand (mai mult) să-mi astern gandurile, respectiv trairile si in versuri. Poezia mi-a fost alinare in momentele in care doar asta puteam sa fac: sa scriu! Pot sa spun ca am avut o viata normala pana dupa liceu mai ales, asta in ciuda dizabilitatii locomotorii.
Ultimii ani i-am petrecut mai mult in casa, fiind poate si o alegere personala, pe langa dependenta si limitarile fizice propriu-zise.
In continuare ma bucur de tot ce pot si vreau sa cred ca scaunul rulant nu este o piedica, ci un ajutor important spre visuri implinite!

Suferința timpului

Îmi vine să țip! De fapt, să urlu îmi vine!
Zbucium iar arde văpaia din mine.
Mă chinuie gândul, mă cufund într-un vis,
De ar trece tot timpul
Din destinul proscris…
Știu că poate nu-i vremea mea,
Se voia a fi bună, dar pentru mine-i doar rea.
Să spun tot ce simt, aș vrea, dar n-am cui
Nici el nu știe, nu pot să-i spun lui,
Căci n-ar întelege, prezența sa nu-i.
Nimeni nu poate simți-n locul meu
Povara ce-n suflet mi-o port tot mai greu.
Tu spui că vrei timp, să rămână pe loc,
Eu vreau să se scurgă, să mă uite de tot…
Dar timpul e vechi, se mișcă greoi
El numără clipe din viață, din noi.
Tic-tac, ticăit de ceas ruginit
Am existat pe lume, dar nu am trăit!
Sună acum al doiș’pelea ceas
Și mă-ntreb, la urmă, cu ce am rămas?

 

Lasă un răspuns