Dor nemuritor…

In nopti tarzii de vara,

Privirea-mi se pierde prin fereastra-ntre deschisa,

Te caut in orizonturi

Dor nemuritor…si rece.

 

Iti aud glasul soptindu-mi,

Nu stiu daca e-un vis,

Pustiul inimii te cauta

Dor nemuritor…esti infinit.

 

Esti tu, iubitule,

Stiu ca esti, chiar de nu te gasesc;

Un suflet cald, suflet pereche,

Dor nemuritor…iubitule, tu esti.

 

Insomniile-mi cuprind trupul fragil,

Nopti de vara, atat de pustii

Cand inima-mi arde de dor,

Dor de nemuritor…mistuitor.

 

E-o flacara ce arde mocnit,

Un suflet inca pur,

O femeie complexa sau poate de neinteles,

Dor nemuritor…si-o mana de om.

 

Esti de atata timp de cand sunt,

Parte din mine, uniti de un cordon,

Al iubirii cant si deznodamant;

Dor nemuritor…etern legamant.

 

De-mi cant iubirea, leagan al inimii,

Adu-ti razele, sa te cuprind al meu soare,

Nu-mi lua, insa, cantul,

Dor nemuritor…atat de stralucitor.

 

Poarta-mi simtamantul,

Si lacrimile, si zambetul,

Bucuria sufletului, dar si bocetul inimii,

Dor nemuritor…ingenuncheat, atat de greu incercat.

 

In linistea firii, freamatul frunzelor,

Murmurul apei sau ciripitul pasarilor,

Pe vreme de vara, furtuni ori viscol nestavilit,

Dor nemuritor…de nedespartit.

 

Cauta-mi privirea,

E singurul adevar si stii de vrei

Ca templul inimii e-o stanca;

Dor nemuritor…neclintita piatra in amor.

 

Da-mi mana, iubitule,

Nu te mai cauta,

Esti aici, sunt aici, regasiti amandoi

Dor nemuritor…ramai, nu pleca.

 

de Nicoleta Poganu