Van Gogh s-a născut în anul 1853, într-o familie de clasă mijlocie, în Olanda. Încă din copilărie, a dat semne ale unui temperament plin de viață și agitat care îi va inspira proiectele de-a lungul întregii sale vieți. Fiul unui pastor protestant, a ales mai întâi să-și orienteze viața spre protestantism, devenind predicator la Londra, student la teologie și evanghelizator în rândul populațiilor miniere din Borinage. Din anul 1879 a lucrat ca misionar într-o regiune minieră din Belgia, timp în care a început să schițeze oameni din comunitatea locală, iar în 1885 a pictat prima sa operă de succes, „Mâncătorii de cartofi„. În martie 1866, Vincent van Gogh s-a mutat la Paris, acolo unde i-a descoperit pe impresioniștii francezi și a ajuns să colaboreze cu pictorul Paul Gauguin.
Abia la 27 de ani, după ce şi-a pierdut slujba s-a hotărât să picteze, fără vreo pregătire anterioară. În 1886, a plecat la Paris pentru a se alătura fratelui său Théo, managerul galeriei lui Goupil. La Paris, van Gogh a studiat cu Cormon, s-a întâlnit inevitabil cu Pissarro, Monet și Gauguin. După ce a cunoscut noii pictori impresionisti, a încercat să le imite tehnicile; a început să-și lumineze paleta foarte întunecată și să picteze în scurte accentuări ale stilului lui Monet. Incapabil să copieze cu succes stilul, el și-a dezvoltat propriul stil mai îndrăzneț și neconvențional.
Van Gogh a realizat peste 2.000 de opere de arta in doar 10 ani. Cele mai renumite picturi au fost realizate în ultimii săi ani de viață, deși acesta a pictat zilnic, crezând cu tărie în practicarea zilnică a picturii cu scopul evoluției. La 27 de ani, și-a abandonat cariera fără succes ca comerciant de artă și misionar și s-a concentrat pe pictură și desen. Când a început să picteze, el a folosit țăranii și fermierii ca modele; după a trecut la flori și peisaje, deoarece era prea sărac pentru a-și plăti subiecții.
Aproape de sfârșitul anului 1888, un incident l-a determinat pe Gauguin să părăsească Arles. Van Gogh l-a urmărit cu o ramă de ras, a reușit să scape, dar Van Gogh a sfârșit prin a-și tăia o porțiune din propriul lob al urechii. Van Gogh a început apoi să alterneze între crize de nebunie și luciditate și a fost trimis la azilul din Saint-Remy pentru tratament.
27 iulie 1890, van Gogh s-a împușcat în piept. Nu au existat martori și arma nu a fost niciodată găsită. El a săvârșit fapta în câmpul de grâu pe care îl pictase. După a reușit să ajungă la un spital unde doi medici au încercat să-i salveze viața. Din păcate acesta a murit la 29 iulie 1890 din cauza unei infecții în rană. Pe parcursul scurtei sale cariere, nu a cunoscut prea mult succes, a vândut doar un singur tablou, a trăit în sărăcie, subnutrit și suprasolicitat. Banii pe care îi avea erau furnizați de fratele său, Theo, și erau folosiți în primul rând pentru rechizite de artă, cafea și țigări.
-Ivanescu Anna Silvia
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.