Mă numesc Petruța Marius și m-am nascut la Orăștie , județul Hunedoara la data de 07.01.1960. Între anii 1975-1977 am urmat cursurile Liceului de Arte plastice din Deva, ca mai apoi să continui cursurile Liceului Chimic din Orăștie.
Primele mele lucrări de pictură și grafică au fost expuse la Casa de Cultură din Deva, o expoziție colectivă în anul 1976, urmând ca în anul 1988 să aibă loc expoziția de pictură colectivă la Orăștie. După anul 1989, lucrările mele au urmat drumul expozițiilor de la Club Sarmis din Orăștie, de la Casa de Cultură a aceluiași oraș și expozițiilor personale sau colective de la Deva.
Ce am scris e doar ce se vede cu ochiul minții atinse de „scrisul din contor” , adică automatismul mental dat celor schizofrenici nemulțumiți cu soarta lor, vrând să și-o depașească. Ori poezia mi-e dată nu chiar de timpuriu, ci firesc, la o vârstă ambițioasă de-a spune ceva, la 16 ani când o voce-i în schimbare, iar mintea năzuiește la a face ceva creativ, doar-doar se va împlini sub tipar, și astăzi pe calculator, de care sunt mult prea departe, fiindu-mi atacată dreapta dexteritate.
Rămân la ce-am scris să mă justific că sunt om și mai compun încă la o vârstă de 60 de ani împliniți, când în pandemie aflat, trăiesc în carantină, cu speranța-mi puternică, mai ceva decât situația în care mă aflu de peste 20 de ani, să am puterea de a compune multe versuri de-acum până la gata, plus un alt volum de versuri, poate diferit de celelalte două tipărite deja: „Ninive” și ”Mintea nu-mi dă pace”.
Începând cu luna februarie, anul 2000, sunt instituționalizat în cadrul Centrului de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică, Galda de Jos, unde am continuat să pictez și să scriu poezii, fiind sprijinit de personalul de specialitate și având susținerea conducerii centrului, cu ajutorul cărora voi participa anul acesta cu doua picturi la vernisajul de la București, destinat Persoanelor cu Dizabilități, în data de 3 decembrie.
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.