Legamant…
In infinitul cerului de-as privi,
Cu profunzimea unei inimi ingenuncheate candva,
De dor de cuvinte totusi rostite
Care parca n-au fost nicicand,
Fac azi cu tine legamant prin acelasi…cuvant.
Asculta-mi glasul, cuvantul si ruga,
Asculta-mi cantul, bataile inimii,
Simte-mi suflarea, esti in al meu gand;
O adiere de vant parca datatoare de viata
Ma poarta-ntr-un labirint ca intr-un legamant.
Cauta-ma in vis, in viata, in eter,
Scrie o epistola, trimite-o la cer,
Al nemuririi gand, ecou sfant;
Strigat de dor, durere, bucurie, simplu destin
A doua suflete si-al lor legamant.
Priveste-mi fiinta ce te cheama neincetat,
Te chem si cand esti si vii desi esti,
O imbratisare a sufletelor ce s-au cautat,
Un dor ce nu se va stinge vreodat’
Nici printr-un legamant, tot ce avem mai scump.
Saruta-mi buzele, iarta-mi tot focul,
Blandetea-mi privirii sa-ti aline dorul,
Intre gingasia palmelor si taria firii
Nimic nu-i efemer in adevarul iubirii,
Sfant legamant, ai obosit suspinand.
Si de mi-ar fi dat sa pot privi soarele,
Te-as simti in razele ce-mi invaluie trupul,
Soare ce-mi incalzesti inima zi de zi,
Ce ma topesti de la apus pana la asfintit,
Clipa de clipa, erern legamant.
Ia-ma iubitule, sa fugim in lume;
Esti lumea mea, sunt lumea ta,
Suntem doar noi si universul.
Privim noapte de noapte cerul instelat,
E soarta noastra, acelasi legamant.
De-ar fi prunc o astfel de iubire,
L-as tine strans la pieptul meu,
Dulce destin, suflet regasit,
Ravas scris de noi candva, dintr-o alta viata,
Desavarsita iubire, binecuvantat legamant.
de Nicoleta Poganu
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.