Recenzie carte - Viscolul copiilor de Malanie Benjamin

RECENZIE: Viscolul copiilor- Melanie Benjamin

Autoarea a mai scris: Soția aviatorului, Femei de Oscar, Lebedele de pe Fifth Avenue, Doamna de la Ritz,

Este prima carte de Melanie Benjamin pe care o citesc. Am auzit de această carte de pe canalul de Youtube Humanitas.

Mi-a atras atenția, în primul rând, titlul, dar și subiectul dramatic.

Subiectul romanului se concentrează pe o întâmplare reală din 12 ianuarie 1888. În acel an a avut loc în SUA un fenomen meteorologic catastrofal care a răpit viața a aproximativ 300 de persoane, majoritatea copii. Furtuna de zăpadă nu a putut fi prevăzută de metodele meteorologice ale vremii și a luat prin surprindere locuitorii preeriei, mai ales pe copiii care ieșeau în acel moment de la școală.

În acea perioadă, erau atrași în zona rurală a SUA emigranți din nordul Europei pentru a popula și a muncii pământul neprielnic al SUA. Acești emigranți veneau în America cu multe speranțe, dar găseau în aceste locuri o vreme greu de suportat, un pământ neroditor din cauza intemperiilor dese, multă muncă, sărăcie și lipsa oricărei perspective de mai bine.

Punctul central al cărții este derularea evenimentelor din 12 ianuarie 1888 în jurul a două personaje centrale, două surori adolescente care iau decizii diferite în calitatea lor de învățătoare. Este o carte a destinului de dinainte de viscol și de după. Este despre cum un moment tragic modelează viața pentru totdeauna, despre maturizarea forțată e eroinelor.

Mi-a plăcut mult cum Melanie Benjamin a reușit să contureze personalitatea distinctă a fiecărui personaj. Introspecția celor care au fost surprinși de viscol este redată atât de bine încât simți frigul cum îți intră în oase citind aceste rânduri.

În această carte este vorba și despre pasiune, cum ea te schimbă, te face mai vulnerabil, te face să iei decizii care îi poate răni pe ceilalți.

Am avut senzația că totul este împărțit în bine și rău, nu există cale de mijloc. Singurul personaj care face notă discordantă, fiind o combinație umană și firească de calități și defecte, este Gavin, ziaristul. Restul personajelor sunt fie bune, fie perfide, perverse și criminale.

Am fost surprinsă să văd că punctul culminant al cărții, viscolul, nu are loc la sfârșit ci undeva în primul sfert, urmând apoi viața și dezvoltarea personajelor de după.

Cartea are subiect bun, are forță narativă, claritate și personaje bine definite.

Este o carte bună, ușor de citit și greu de trăit.

Baftă la citit!

Recenzie de Andreea Maria Szabo

Autoarea o găsiți pe:https://www.facebook.com/andreea.m.szabo.5/

Articole similare aici