AU, MĂ DOARE
E ora șase dimineața. Musai să facem ochi și să ne facem curaj că azi avem ,, meci,,. Nu vă gândiți că ne luăm la pumni cu Doroftei, nuuu, astăzi ne luăm la trântă cu viața. Este adevărat că viața-i o luptă zi de zi, mai ales în lumea noastră a celor cu roți. Azi, mergem la doctor, avem programare la zece, și uite așa ne-a sunat ceasul la șase. Ce, nu știai, că mie îmi trebuie ore suplimentare? Stai, că-ți explică fata.
Întâi, apar simptomele, aici pot continua cu,, au apărut, demult de tot, pe când eram mai tânără, și mai frumoasă,, dar cum eu nu le-am băgat în seamă sau le-am cărat după mine, așa cum era normal , s-au acutizat. De trecut, au trecut doar tinerețea și frumusețea, restul s-a lipit de mine, ca cocoșatul de gard. Când ești cu roți în loc de picioare, înveți să ignori clopoțelul care-ți cântă în cap, melodia aia,, hai la doctor, hai cu mine, hai acuma să pornim la drum,, Nu nenică, în cap de persoană cu handicap grav, muzica asta-i mută. Fugi de doctor, ca dracu de tămâie. Vezi cum te ciocănește boala pe ici pe colo, vezi cum începi să vezi că nu mai vezi… etc, ce mai, le vezi și le simți pe toate dar la medic…nuuu, nu, nu mă duc. Te îmbrățișezi tu și te pupi cu NU-ul pe care-l ții în brațe o vreme până când ajungi la intersecția dintre viață și moarte. Ce mai, o criză de rinichi îți strică toată relația cu NU-ul tău, pentru doctor, pentru spital. Așa că de aia pui ceasul să sune la ora șase, după caz.
Cu ochii împăienjeniți de somn începi să te mobilizezi. Nu te grăbești, că n-ai cum, ești mai melc decât melcul. Îți vin ajutoare să te spele, să te îmbrace, să-ți tragă freză din aia bengoasă cum numai altul îți poate face, că na, nu e capul lui. Privești în oglindă, înghiți în sec și-o lași așa. Dacă tu nu poți să te piepteni… e bun și ce e rău, sau nașpa, că doar te-ai învățat. Orele zboară, tu frezat, spălat și parfumat ești tocmai bun de dus la doctor. Ce? Parcă doar tu lipseai de acolo, dar cum durerile te scot din casă, zi mersi că ai cu cine și cu ce , că motive ai tu să vezi doctorul la ochi, cu ghiotura.
Ajuns lângă mașină, începe spectacolul, unu trage, altul împinge și așază… Cum ce trage și împinge? Pe mine frate! De mine și de persoana mea. Stai, am uitat să-ți spun că nu prea pot… Ce? A, ce nu pot? Nimic! Dar azi, trebuie nenică să facem rost de puțină pudră de putut, doar mergem la doctor! Gata, iaca spitalul, iaca durerea care săraca dădea semne de retragere, nici ei nu-i era drag nenea doctorul. Cineva împinge căruțul, privesc la toți nenii și tantile de pe holuri care se benoclează la mine. Mă uit fix în ochii lor bulbucați ce mă fixează… Mă, o fi părul de vină! Miroase a clor și a lume pierdută-n gânduri. Asistente dezorientate trec nepăsătoare. Sunt invizibilă. Vreau acasă, dar mă doare. Privesc în stânga,, toalete,, un gând îmi săgeată prin cap. Doamne, să nu se lase cu mers la wc, că ar fi cu ,,au inima mea,, Căruțul nu încape pe ușa wc-lui, gând ce doare și te udă.
Apare doctorul, pășim înăuntru. Vai mamă! ,, Puneți-o pe pat! Să mori tu, că aia trebuie? Și dăi și luptă și trage, ridică…Dă-i doamne sănătate cui mă ridică! Doctorul spectator la scena în care o femeie se chinuie să pună pe pat la consult o femeie mare și grea cât ea, iar el, doctorul privește, cu toți mușchii lui din dotare stă liniștit, că na, cine știe al câtelea,, sac cu apă,, oi fi fost eu azi, defilând pe la patul de consult.
Da, n-am nimic cică, dar îmi dă pastile. Curios, aveam pietre, acum nu mai sunt. Poate s-au plictisit și au ieșit, au plecat…Asta e, dar eu…,eu nu mă mai duc la doctor. Acum mă doare și capul, și inima, mă dor rinichii și spatele că de picioare nu mai zic nimic. A, și mă mai doare stomacul când mănânc pâine albă…Dar ce mai tare mă doare sufletul că cei ca mine au devenit invizibili într-o societate nepăsătoare și indiferentă. Mă doare că pe doctor nu-l doare, pe profesor nu-l doare, pe funcționar nu-l doare…am rămas eu și cei ca mine să ducem nedurerea lor și să ne oglindim în indiferența lor.Și totuși, pe mine mă doare! Ce? Numai contează… dar, AU, MĂ DOARE!
de Rusty Adriana Holtei
Pe autoare o puteți găsi pe facebook:https://www.facebook.com/rustyadriana.holtei
Cărțile Adrianei le puteți cumpăra de pe aici.