La vie en rose
Doamne, doar Tu mă ştii.
Mi-ai pipăit lumina
în amurg…
M-ai cules
din câmpia cu îngeri,
îndepărtând spinii
c-un zâmbet…
M-ai aşezat în glastra clipelor
îmbobocite,
numindu-mă ,,Lavi en rose”.
Polen de dragoste
am lăsat în urma gândurilor,
să mă găsească visul.
Muguri îmi cresc
când mă respiri ca fluturii
cu înghiţituri de viaţă.
Dăruieşte-mi un nou răsărit,
să îmbrac din nou primăvara
cu sufletul Tău.
Respir clipa
Nu lăsa furtunile să te doboare,
Suie cu clipa pe un vârf de curcubeu,
Fură un manunchi de raze din soare,
Alungă bezna, ești moleculă din Dumnezeu!
Rămâi în arșiță verde ca firul de iarbă,
Ziua de mâine încearcă să o creezi.
Și dacă uneori viața ironic te întreabă,
Răspunde-i c-un vis în care tu crezi.
Un vis ce rodește la lumina din tine,
Să fie cules în ora cu doruri cardinale,
În anotimpul dorințelor clandestine
Când tăcerile cu nopțile-s egale…
Respiră clipa – misterios legămînt!
E darul cel bun ce gratis ți s-a dat.
Fii un strop de cer senin pe pământ
Și curgi dinspre sfârșit spre început!
Visuri ascunse-n portbaionetă
Dintr-un apus de iarnă adun un fir de speranță,
Plantându-l sub zăpezile adormite-n mine,
Să-nflorească primăveri cu sevă de viață,
Sub ninsorile aspre să hibernează un mâine.
Ca o ploaie născută-n zori mă înalț și cobor
Peste firul de iarbă strivit de plânsul lui ieri.
Evadând din strânsoarea unui primitiv nor,
Spăl obrazul clipei cu îngeri izgoniți din ceruri.
Când umbre bizare îmi sechestrează zborul,
Cu spasme de lumină, răsăritul mă ridică,
Dintr-un colț de infinit îmi spune Ziditorul:
Urcă spre soare, cu norii fă echilibristică!
Nu abdic pe câmpul înroșit de rănile luptelor
Ca un soldat pe umeri port întreaga planetă.
Tatuez înfrângeri și victorii pe fruntea stelelor,
Nu cad cei ce au visuri ascunse-n portbaionetă.
Plâns de stea
Viaţa are prea multe indicatoare,
dar niciunul de întoarcere,
să mă ducă la naşterea mea,
să-ți simt plânsul, mamă,
murmur duios de stele,
să mai pot fi copil,
când mă ţineai de inimă
să nu scap visurile.
Tac, să aud cântecul de leagăn,
iubirea să mă legene pe genunchii tăi,
tainele lumii să-mi adoarmă pe buze.
Mamă, te-ai înălțat către un altfel de mâine,
pe un fir de durere!
Zilele sunt întrebări ce-şi caută rostul,
eu un punct în infinitul vieţii.
Ți-am fotografiat surâsul,
să mă-nvețe graiul fericirii,
îl developez de câte ori mi-e dor.
E în alb şi negru, dar îl colorez
c-un „Te iubesc!”.
Autor: Lavinia Elena Niculicea
Pe autoare o găsiți pe: https://www.facebook.com/niculicea.elenalavinia
Prefața volumului de poezie ,,Poet cu normă întreagă”
Volumul de față, al cincilea de versuri, Poet cu normă întreagă, ne confirmă că Lavinia Elena Niculicea, este o poetă autentică, cu rădăcini adânci în comunitatea orașului Băbeni, județul Vâlcea, cu origini ardelenești, un fir al continuității. Reîntâlnirea cu poezia ei de dragoste și editarea cărții se datorează unui premiu primit din partea Editurii ,,Betta” și a Revistei ,,Arena Literară”.
Evenimentul are conotații, nu doar în universul tematic al iubirii, ci și în promovarea valorilor literare de pretutindeni: de la reconstituiri, la volume de autor și antologii. Se demitizează astfel și percepția ,,dispariței” Cenaclului Casa de sub pădure, condus cândva, de poeții: Dragoș Vrânceanu și Eugenio Montale, promotori ai unei rafinate poezii moderne europene, model al relațiilor culturale România-Italia.
Zămislind în sufletul său candid iubirea de cuvânt, Lavinia a înțeles că poezia înseamnă altceva: ,,dreptul sufletului de a respira… întâlnirea de grație cu Dumnezeu… speranța într-o lume plină de sens, prin care oamenii mai pot iubi” (Interviu în Așii Români, mai, 2019). Lirica sa înseamnă: ploaie de gânduri, iubire de artă și de oameni, de florile Cerului, de decembrie înghețat, de tainele existenței copilăriei… Tăcerea îi prelungește trăirea efemeră, iar radiografia visului reprezintă un punct de sprijin, iubirea pentru Dumnezeu sugerând simbolul destinului uman.
Poeta a înțeles că inefabilul poetic este un zbor la altitudinea dorului pe tărâmul iubirii. Ea surprinde prin nota de optimism și prin dimensiunile interioare ale sentimentului de dragoste pentru tot ce o înconjoară. Poezia sa reprezintă o treaptă a devenirii esteticii frumosului spre lumină. Ipostaza în care se plasează este originală: se află suspendată între a fi ea și altcineva. Astfel reușește să poarte în fragilul ei trup secretul Raiului – bucuria de a crea „ecou de cuvinte/ – magia de a trăi…” (Dansând cu cerul)
Elegia modernă de iubire o reprezintă, inclusiv pe cea cu nuanță creștină. Prin aceasta, Lavinia se alătură elegiacilor liricii de pretutindeni, dar mai ales băbenarilor George Țărnea, George Voica…
Elegia Laviniei Elena Niculicea ne umple de nemărginire precum primăvara de muguri, îndeosebi prin transfigurarea unui cod de sentimente indescifrabile, propuse nouă cititorilor spre decriptare.
Nelu Barbu
CV Lavinia Elena Niculicea
Lavinia Elena Niculicea, născută pe 16 mai 1979, în orașul Băbeni, județul Vâlcea.
Absolventă a Facultății de de Limba şi Literatura Română, specializare: română-engleză.
Poetă, autoare, pasionată de grafică și de pictură.
Jurnalist:
- redactor la Jurnal Social, publicație a Consiliului Național al Dizabilității din România (CNDR), în perioada 2017 – în prezent
- redactor la revista Logos și Agape, 2021– în prezent
Membră a Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova, ianuarie 2017.
Activitate literară:
Cărţi publicate: Ploaie de gânduri, Bucureşti, 2012; Florile cerului, Editura Topoexim,
Bucureşti, 2014; Dansând cu cerul, Editura Genius, Bucureşti, 2016; Radiografia Visului, Editura Anamarol, București, 2018; Poet cu normă întreagă, Editura Betta, București, 2019; Suflet ales, Amanda Edit Verlag, București, 2019.
Premii: Trofeul la Concursul Internațional de Creație Trofeul Univers Românesc XXL, 2017; Premiul special al juriului în cadrul Festivalului Internaţional ,,CAMPIONATUL EUROPEAN DE POEZIE, 2019; Premiul III la Concursul Național de Poezie ,,Radu Cârneci”, ediția a II-a, Premiul special pentru poezia ,,I poeti” (Poeții), în cadrul celei de-a patra ediții a Concursului Literar Internațional ,,Uniti per la legalita”, Premiul Redacției „Mantaua lui Gogol” la Concursul de Poezie ,,Mantaua lui Gogol”, Ediția I, 2021.
Apariții în Antologiile: Parfumul clipei. Armonii poetice, Editura Scriitorilor, Brăila, 2016; Parfumul clipei. Melancolii de toamnă-n cântec și poezie, Editura Scriitorilor, Brăila, 2017; Antologie Poetică Vâlceană, Editura Mircea cel Bătrân, Băile Olănești, 2017; Lacrima dragostei, Editura Ecreator, 2018; Enciclopedia Scriitorilor Români, Editura Verbaniana, 2018; Almanahul ,,Sintagme Literare”, 2018; Antologia bilingvă (română-turcă) ,,Din universul poeziei române actuale”, Editura Betta, 2018; ,,Cuvântul care unește, volum aniversar de poezie”, Editura Hoffman, Slatina, 2018; ,,Ziditori în abstract”, Iași, 2019; Parfumul clipei. Primăvară-n cuvinte și dor, Editura Scriitorilor, Brăila, 2019; Wort Vergessen – Antologie în limba germană”, 2020; ,,Poezia 2020 ( selecție îngrijită de Daniela Toma), Editura Art Creativ, 2020; ,,Roua din cuvinte” – Poezii din Cenaclul Schenk, 2020; Parfumul clipei. Cu gândul la frumoasa copilărie, Antologie – vol.XI
Publicări în revistele: Sfera Eonică, Taifas literar, Contraste Culturale, OltArt, Arena literară, Sintagme literare, ARTE, Rotonda Valahă, Casa de sub pădure, Logos și Agape, Parnas XXI etc.
Mai multe creații literare i-au fost puse pe muzică.
Activitate jurnalistică:
Publică articole pe site-ul Jurnal Social, pe pagina de facebook a CNDR și a publicației Jurnal Social, precum și în grupurile de pe facebook de profil: Vocea dizabilității, Tu faci Știrile, Clubul persoanelor cu dizabilități, Vocea persoanelor cu dizabilități, Rampe și… rampe! Accesibilități și… accesibilități!, Sănătate în România.