De mult nu am citit o carte care să conțină atâta adevăr spus într-o manieră tranșantă și simplă. Eu, care am prostul obicei de a mă plictisi de o carte după 20 de pagini, nu am făcut acest lucru de data asta. Cartea este o combinație perfectă între umor, uneori negru, și seriozitatea suferinței omului care trăiește o dramă. Titlul trezește de la început curiozitatea cititorului, ce deștept și-ar dori să devină prost? Ei bine, Antoine face din asta un scop al vieții sale. Constatând dureros că ideile care vin și îi inundă fiecare celulă a ființei, care îl fac să dorească să învețe și să știe totul, nu îi aduc niciun beneficiu, se decide să devină prost. Unele dintre metodele alese de el sunt ingenioase și dau greș, dar speră că ultima îi va reuși.
Mi-a atras atenția fragmentul de mai jos, face referire la viziunea lui Antoine despre cum s-a născut civilizația.
E posibil ca ea să fii pornit odată cu primele cugetări ale unor copii cu dizabilități, obligați să gândească pentru că dizabilitățile lor nu le permiteau să se miște ca ceilalți.
Interesantă viziune asupra începuturile civilizației:
„Inteligenţa este un rateu al evoluţiei, îmi imaginez perfect, pe vremea primilor oameni preistorici, în sînul unui mic trib, toţi copiii alergînd prin hăţişuri, fugărind şopîrle, culegînd fructe pentru cină; treptat, în contact cu adulţii, învăţând să devină bărbaţi şi femei desăvîrşiţi: vînători, culegători, pescari, tăbăcari… Dar, privind mai atent viaţa acestui trib, observ că unii copii nu participă la activităţile grupului: rămîn aşezaţi lîngă foc, la adăpost, în interiorul peşterii. Ei nu vor şti niciodată să se apere în faţa tigrilor cu dinţi de sabie, nici să vîneze; lăsaţi singuri, nu ar supravieţui nici o singură noapte.
Dacă-şi petrec zilele nefăcînd nimic, nu e din lene, nu, şi-ar dori să zburde cu camarazii lor, dar nu pot. Natura, aducîndu-i pe lume, a dat un rateu, în tribul ăsta, există o fetiţă oarbă, un băieţel şchiop, un altul neîndemînatic şi neatent… Ei stau toată ziua în tabără, şi cum nu au nimic de făcut iar jocurile video nu au fost încă inventate, sînt nevoiţi să reflecteze şi să-şi lase gîndurile să vagabondeze. Şi îşi petrec timpul gîndind, încercînd să decripteze lumea, scornind poveşti şi invenţii. Aşa s-a născut civilizaţia: pentru că nişte copilandri imperfecţi nu aveau nimic altceva de făcut.
Dacă natura n-ar fi mutilat pe nimeni, dacă tiparul ar fi fost de fiecare dată fără cusur, omenirea ar fi rămas o specie de proto-hominizi, fericită, fără nici o intenţie de progres, trăind foarte bine fără Prozac, fără prezervative şi reader dolby digital de DVD.” (fragment din cartea M-am hotărât să devin prost de Martin Page)
Articol scris de Andreea Szabo