Druță Oana Cătălina
Despre mine
Ma numesc Catalina, sunt din Braila si am o pasiune pentru tot ce inseamna literatura. De aceea am si ales la facultate profilul limba si literatura romana – limba si literatura engleza. Scriu poezie de pe vremea cand invatam la liceu. Cel mai mult m-a inspirat George Bacovia , Lucian Blaga, Mircea Eliade si altii. Sa scriu poezie, ma ajuta sa-mi eliberez mintea de ganduri si sa imi golesc sufletul de sentimente. In general sunt o luptatoare si nu ma dau batuta. Mi-ar placea sa fiu un exemplu pentru toti oamenii.
Articolele mele
Susține Dizabilart
Iasmina Petcu
Despre mine
Ma numesc Iasmina Petcu si in prezent colaborez cu diverse site-uri pe partea de scriere continut. Sunt licentiata in psihologie si am urmat studiile masterale in asistenta sociala – profesii in care nu activez si deci nu ma pot lauda cu experienta in aceste domenii. In schimb, am descoperit „tainele scrisului”, inca din 2014 încercand (mai mult) să-mi astern gandurile, respectiv trairile si in versuri. Poezia mi-a fost alinare in momentele in care doar asta puteam sa fac: sa scriu!
Pot sa spun ca am avut o viata normala pana dupa liceu mai ales, asta in ciuda dizabilitatii locomotorii. Ultimii ani i-am petrecut mai mult in casa, fiind poate si o alegere personala, pe langa dependenta si limitarile fizice propriu-zise. In continuare ma bucur de tot ce pot si vreau sa cred ca scaunul rulant nu este o piedica, ci un ajutor important spre visuri implinite!
Articolele mele
Susține Dizabilart
Marius Giradă
Despre mine
Numele meu este Girada Marius, m-am nascut pe 05 03 1979, in orasul Dorohoi, judetul Botosani, si din cauza nasterii grele, am un handicap fizic gradul 1.
Primul lucru major din viata mea au fost cei 10 ani la Centrul de recuperare de la Dezna, judetul Arad, in perioada 1980 – 1990. Imi amintesc cu multa placere de acesti ani, deoarece la Dezna nu m-am simtit in spital, ci intr-o mare familie. De la seful spitalului, medicul Corneliu Barsan, si pana la femeile de serviciu, toti iti erau prieteni. Primul pas in pregatirea mea, l-am facut la logopedie unde imi placea enorm. Desi la acei ani ai mei, nu invatam din materii scolare, am invatat multe lucruri folositoare. Si pe langa asta, am invatat ceea ce invata un copil mic, sa port limba in gura, sa mestec etc. Caci, din cauza bolii, am invatat mai greu aceste reguli fata de un copil sanatos. Spitalul este cu spatele lipit de munte, ceaa ce face sa fie o zona superba.
Niciodata parintii mei nu m-au izolat, chiar din contra, am fost impreuna peste tot si poate de asta nici eu n-am fost complexat de handicap si am vrut din totdeauna sa fiu o persoana cat mai normala si activa la tot ce se intampla in jurul meu.