Despre mine
Andreea Lichi are 20 de ani și este studentă la psihologie. Până acum șase primăveri făcea parte dintr-un ansamblu de dansuri populare. Pe atunci era un copil în pragul adolescenței ce avea planuri, idealuri și se visa în câteva luni pe scenele Parisului pentru un festival. Însă, un accident rutier i-a furat toate visurile și a făcut-o dependentă de un obiect, de un scaun cu rotile.
După ani de suferință, recuperare și operații complicate, Andreea a înțeles că medicina nu are soluții pentru cazul ei și fizic e maximul pe care a putut să îl obțină. În ciuda destinului, tânăra a ales să lupte, să vadă latura frumoasă a vieții și să facă ceva cu existența ei, să nu se limiteze doar la a consuma. Așa a devenit astăzi studentă la psihologie și model în Atipic Beauty. De asemenea, face și voluntariat în fundații unde se implică în diverse proiecte pentru a-i ajuta pe alții în nevoie. A fost chiar și coprezentatoarea unei gale de premieră a unui festival de muzică ușoară pentru copii, iar de curând a scris și publicat prima ei carte, „Suflet de porțelan”. O carte cu toată experiența prin care a trecut, ce poate fi considerată o lecție de curaj pentru noi toți. Citește mai mult.
Carțile mele
Despre mine
Povestea lui Alex Szollo, un tânăr din Timișoara, de numai 28 de ani, pare desprinsă dintr-un scenariu de film. Demonstrează în fiecare zi că “viața bate filmul” și în ciuda unei dizabilități pe care o are încă de la naștere, care îi face aproape imposibilă mobilitatea, a reușit să fie cel mai bun student al facultății pe care a urmat-o, scrie recenzii de cărți, face traduceri internaționale și, recent, a lansat propria carte.
“Dacă mi-ar fi spus cineva în urmă cu 5 ani, să zicem, că urmează să debutez cu un roman istorico-religios care să și depășească 400 de pagini, deci să fie destul de consistent, aș fi zis că trebuie să-și facă un control”, a declarat Alex Szöllö, scriitor. Citește mai mult.
Carțile mele
Susține DizabilArt
Despre mine
V-ați întrebat vreodată câtă iubire încape în sufletele unor oameni care se iubesc enorm? V-ați întrebat câtă iubire poate adăposti o căsuță de la țară locuită de un bărbat și o femeie, care trăiesc datorită sentimentelor pe care le au unul față de celălalt și care cred cu tărie că își sunt unul altuia speranță de viață. Soții Holtei cred în puterea nestăvilită a împlinirii prin iubire și se folosesc zilnic de forța sentimentelor de dragoste și afecțiune pentru a-și depăși dizabilitatea. Pentru Adriana Holtei în mod special, atașamentul față de Nicu a fost un adevărat colac de salvare de care s-a agățat atunci când încerca să iasă din capcanele unei depresii puternice, provocată de efectele bolii de care suferea. Născută în 8 iulie 1979, Adriana a fost diagnosticată cu distrofie musculară la vârsta de 11 ani. Aflarea diagnosticului și a consecințelor ireversibile ale distrofiei musculare, au avut un efect negativ asupra copilei de atunci care, terminând 8 clase, a considerat că este inutil să facă liceul și a încetat să mai iasă în lume. Retrasă în oaza de siguranță și confort a căminului părintesc, singurele pasiuni ale ei erau desenul și corespondența. Încă din perioada adolescenței a prins gust pentru exprimarea prin intermediul epistolelor, ajungând să îl cunoască prin intermediul corespondenței pe scriitorul, publicistul și producătorul de film Mircea Sântimbreanu. Citește mai mult
Carțile mele
Despre mine
Trebuie spus că pictorul naiv Vasile Popovici, este un adevărat fenomen. Deși nu măsoară mai mult de un metru și are un handicap extrem de grav – el fiind imobilizat total și depinzând în totalitate de mama lui, Vasile este unul dintre cei mai renumiți pictori naivi din România și din lume. Lucrările lui de un farmec și o compoziție aparte, se pot regăsi în colecții ale muzeelor și colecționarilor din toată lumea. Pictorul care de multe ori își mișcă mâinile cu ajutorul gurii sau pictează tinând pensula între dinți, a pictat multe dintre tabourile votive sau icoanele de altar ale mai multor biserici din țară. La Reșița, lucrările lui Vasile Popovici pot fi văzute în biserica ucrainiană din Govândari unde a pictat multe dintre scenele religioase. Citește mai mult.
Carțile mele
Susține DizabilArt
Ștefan Alexandru Ciobanu
Despre mine
Ștefan Alexandru Ciobanu (n. 24 iunie 1979, București)
Consilier – Institutul Național de Statistică
Asociația Română de Psihoterapie Centrată pe Persoană – în formare anul I
Master: Studii Literare din cadrul Facultății de Litere, Universitatea București – 2019
Facultatea: Psihologie, Universitatea Spiru Haret –2009
Cărți publicate și câteva premii
- aliona – ed Amurg Sentimental, București 2007
- Convoi de tăcere – (marele premiu la Festivalul Grigore Vieru, ed I, editura Princeps Edit, Iași – 2009)
- de-a bușilea prin aer – (Premiu pentru volum la Fest. Naţional de Poezie George Coşbuc – 2014) ed Tracus Arte, București – 2013
- Început de igrasie – ed Paralela 45, București – 2016
Carțile mele
Despre mine
Lavinia Elena Niculicea este o tânără de pe meleaguri vâlcene care nu a permis bolii să-i definească viața și care ne învață că orice provocare poate fi cucerită, cu ajutorul speranței și a credinței. Dincolo de surâsul ei copilăresc, se ascunde o poveste despre curaj, despre puterea de a lupta, ce oferă porția de motivație și inspirație oamenilor.
Chiar dacă viața a plasat-o într-o zodie nedreaptă, a vrut să fie altfel din punct de vedere al sănătății, ea nu a reușit să-i limiteze mintea și sufletul, speranțele și visurile. Susţinută de familie și prieteni, Lavinia a găsit resursele interioare necesare pentru a-și atinge obiectivele. A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română (specializarea română engleză), a început să scrie versuri, a publicat 5 volume de poezii, devenind o poetă apreciată, pasionată de jurnalism și grafică.
Carțile mele
Susține DizabilArt
Despre mine
Emilia-Paula Zagavei, Săveni, Botoșani, România. Născută într-un mic și liniștit orășel al județului Botoșani, în localitatea Săveni numită de localnici Micul Paris, am avut norocul de a mă bucura de o vastă și diversificată bibliotecă a familiei pe care am citit-o pe nerăsuflate până la vârsta de 16 ani. Am urmat cursurile Școlii Generale nr. 1 din Săveni până în clasa a-VIII-a, apoi am continuat a mea educație la Liceul de Matematică și Fizică „August Treboniu Laurian” din Botoșani. Pasiunea pentru poezie și cuvânt mi-a fost inoculată de trei oameni dragi sufletului meu: profesor Holic Haralambie (scriitor contemporan), profesor Apostol Alexandra (la care am locuit în ultimul an de liceu) și profesor Dumitru Țiganiuc (poet contemporan). Citește mai mult.
Carțile mele
Susține DizabilArt
Susține DizabilArt
Despre mine
Mihail Rujoiu, poet: „Întâlnirile dintre oameni nu sunt întâmplătoare!”
Carțile mele
Susține DizabilArt
Despre mine
Carțile mele
Susține DizabilArt
Despre mine
M-am născut într-o zi toridă de vară, 13 august a anului 1967, într-un sat dominat de dealuri şi păduri, cu case risipite atât pe uliţe lăturalnice, dar şi urcate ca nişte cuiburi de păsări pe culmea unui deal. Satul se numeşte Orvișele şi se găseşte în judeţul Bihor. M-am născut într-o familie de oameni tineri, harnici şi muncitori. Tatăl meu era angajat, iar mama era casnică, având grija surorii mele de patru anişori.
Carțile mele
Susține DizabilArt
Despre mine
Carțile mele
